SĂRBĂTORI FERICITE !

   SĂRBĂTORI PASCALE BINECUVÂNTATE CU IUBIRE ȘI LUMINĂ!

Salvador Dali- Christ of Saint John of the Cross

https://www.youtube.com/watch?v=G9Adm_kZhX0

LUMINA SFÂNTĂ SĂLĂȘLUIEȘTE ÎN SUFLETUL NOSTRU;
DESCHIDE-ȚI SUFLETUL ȘI DĂRUIEȘTE,
DĂRUIEȘTE UN ZÂMBET,
O FLOARE,
O CALDĂ ÎMBRĂȚIȘARE,
DĂRUIEȘTE IUBIRE ȘI PRIETENIE,
DĂRUIEȘTE LUMINĂ!

SĂRBĂTORI FERICITE !

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

STelu Pop… în neostoita introspecție a Cunoașterii…

 Lilioara Macovei- Ziua Terrei


                                     mi-e sufletul o colonadă-
Ziua Terrei-22 Aprilie

                                mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers, 
                                    un univers în care fiecare cuvânt nerostit
                                                     capătă nuanţă de vers,
                                          un vers ce dă sens și rost existențial
                                          formalității cu nume de trup trecător –
                          (mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie),

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers
în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers,

mi-e sufletul o colonadă
ce dă sens și rost sufletului meu-
în cuvânt,
vers,
lacrimă,
Univers.


Lilioara Macovei- Paleta Suflet

paleta-suflet… Curcubeu

am încercat, adeseori, să identific
culoarea sufletului meu,
dintr-un perpetuum amalgam de culori, trăiri, sentimente…
(uneori nedefinite și nerostuite,
dintr-o veșnică teamă de mistificare de Eu),
am disecat pe paleta-suflet un Curcubeu,
și fiecărei culori, însumate’n șapte,
i-am dat un nume și un rost-

– roșu- căpătă nuanță de iubire, și rost de inimă binecuvântată,
– portocaliu- strălucire de Soare, în rostuirea dreptului la zâmbet,
– galben- raza de lumină ce ocrotește chipul pruncului din leagăn,
– verde- firul crud de iarbă ce prinde viață odată cu Învierea,
– albastru- culoarea infinitului oglindită’n apa mării,
– indigo- îmbrățișarea lunii ce dă rostul rotund pământului ,
– violet – e orizontul privirii tale, cufundat în iubirea mea,
… astfel, culorile toate,
însumate’n șapte,
formează o Paletă – Suflet,
în chip de Curcubeu.

Sursa :fotoNet)

suflet…puritate de cristal

din altare scrijelite în simțiri și trăiri bicefale,
vreau să-ți închin mii și mii de osanale,
pe muzică de rit atemporal
te încrustez în sideral piedestal,
de teamă
să nu te frâng,
să nu te sparg

de teamă să te expun în cercuri concentrice
realității crude,
după cum zi de zi hidoșenia
capată formă de portrete nude,
da!
mi-e teamă,
mi-e teamă să nu te frângi,
să nu te spargi
suflet… puritate de cristal.

Lilioara Macovei-Decor de Oglinzi

acesta’s eu?

într-un decor de oglinzi venețiene
conice
paralele
valeriene
vine o vreme în care timpul trecător stă la taifas cu mine
imaginea ce se reflectă’n ele capătă chipul și asemănarea mea
după reguli neștiute de nimeni nici chiar de mine însumi-
frânturi de zbor
licăr de lumină
pleoape umbrite de dor
(ce’ngemănează în tăcere ochi mari de copil neștiutor)
iubire pătimașă
tristețe și tăcere
uitare eludată
mai câte-un vis ce prinde viață în realitatea-mi efemeră
mai câte-un sentiment și o chemare ieșite din frigidele tipare
mai câte-un zâmbet încrustat pe buzele-mi arzânde de plăcere
și-o inimă
o inimă sclădată’n sânge
în flori de curcubeu
iar întrebarea mea târziu în vreme
e una simplă…acesta’s eu ?

versuri apărute în vol de debut”Cine sunt eu?”- Editura Eikon-2016 STelu Pop

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

cândva… în Marea Moartă

Baruch Elron-Atotputernicul.png

Baruch Elron-Atotputernicul

(pentru cei care au atins cu sufletul stelele,

pentru cei care au vrut sa atingă cu sufletul

stelele, pentru aceia care vor atinge cu sufletul stelele…)

cândva… am vrut,

am încercat,

m-am oprit,

am îndrăznit,

am renunţat încet, încet…

şi m-am trezit

în Marea Moartă.

cândva am vrut să ating cu sufletul stelele,

m-apropiam încet, încet…

dar ele alunecau spre cer,

am încercat să privesc în zorii zilei luna-chip împietrit,

ea-mi zâmbea suav şi blând cu zâmbetul Giocondei,

mai târziu am vrut să cuprind în braţe soarele,

m-am oprit la timp, amintindu-mi de Icar,

am îndrăznit să prind în lanţuri timpul,

şi fiecare clipă ce mi se părea o veşnicie

am trăit-o cu multă patimă si iubire,

am renunţat încet, încet

de teama soartei prometheice,

am vrut, apoi, să mă scald în lacrima universului,

mă cufundam încet,

încet, încet…

şi m-am trezit,

cândva târziu… în Marea Moartă.

STelu Pop

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

STelu Pop… în Simfonia Primăverii…

 

 

Lilioara Macovei-Bucuriile vieții

 

Simfonia Primăverii!

cum Iarna e abia trecută,
și Primăvara-i încă mută,
ea scoate nasul temătoare,
și mai cerșește-un strop de soare,

apoi…
apare zâmbitoare
cu miros de liliac,
muguri răsuciți pe-arac,
zumzet dulce de albine,
ciripit de păsărele,
nori de ploaie,
cer cu stele,
soare cald și luminos,
pomi în floare,
chip voios,
susur sfânt de mic izvor…
toate,
toate cântă-n cor…

Simfonia Primăverii.

De Ziua Ta!

Tu…
ești ogorul ce ne zămislește
ești lumina ce ne ocrotește
ești candela ce ne dă viață
ești surâsul sfânt de înviere
ești izvorul cald de mângâiere

iar Tu…
ești câmpul plin cu flori
adierea ce ne da fiori
ești sursa noastră de plăcere
și clipa ce ne dă putere

ești dorul inimii ce niciodată nu piere
toate astea’s pentru tine…

Ființă Sfântă cu chip și nume de Femeie!

 

STelu Pop

din volumul de debut “Cine sunt eu?”-editura Eikon-2016

 


 

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

Pe 24 februarie, „Dragobetele sărută fetele

Pe 24 februarie, „Dragobetele sărută fetele”

În calendarul popular, Dragobetele este ziua în care primăvara trezeşte natura şi păsările se logodesc, iar fetele şi băieţii se întâlnesc şi se sărută pentru ca iubirea lor să ţină tot anul. Este o sărbătoare veche care celebrează şi astăzi dragostea şi buna dispoziţie, iar tradiţia spune că cei care nu o sărbătoresc vor fi pedepsiţi să nu mai poată iubi în acest an. Ca şi altădată, de Dragobete este şi ziua celor care se numesc Draga, Drăguţa, Dragoş sau Drăgan.

$article.media.images[0].description

Dragobetele sărută fetele”

În tradiţia populară sărbătorii i se mai spune şi Cap de primăvară, pentru că marchează începutul unui nou anotimp, când natura renaşte, ursul iese din bârlog şi păsările îşi caută perechea şi îşi fac cuiburi, şi când şi omul trebuie să participe la bucuria naturii.

În lumea satului românesc, Dragobete era sărbătorit la 24, 28 februarie sau chiar la 1 martie sau 25 martie, în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Era o sărbătoare a îndrăgostiţilor, în care băieţii şi fetele se întâlneau şi petreceau, îşi promiteau să rămână împreună până la primăvara următoare sau se puneau la cale viitoarele căsătorii.

Obiceiurile sau ritualurile de Dragobete, zi aşteptată cândva cu nerăbdare de toţi tinerii, au fost în mare parte uitate, iar locul sărbătorii a fost luat treptat de Sfântul Valentin, importat din lumea occidentală şi sărbătorit conştiincios pe 14 februarie.

(w500) Tradiţii

Originile sărbătorii

Unii etnologi o consideră de origine slavă şi spun că ar proveni de la sărbătoarea religioasă din 23 februarie, Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, care în slavă se numeşte Glavo-Obretenia, şi care în perioada Evului Mediu a fost preluată, în unele zone din Muntenia, sub diverse nume din care a derivat şi numele Dragobete.

Se crede însă că şi dacii celebrau o divinitate în această perioadă a anului, iar numele sub care s-a păstrat în memoria populară acest zeu al iubirii este Logodnicul Păsărilor. El oficia în cer nunta tuturor păsărilor şi animalelor, iar sărbătoarea simbolică a logodirii păsărilor cerului s-a extins, tot simbolic, şi la ”însurăţirea” fetelor şi la ”înfrăţirea” băieţilor.

În unele legende populare Dragobetele este numit şi Năvalnicul – un flăcău chipeş şi iubăreţ care le făcea pe tinerele fete să-şi piardă minţile. Tradiţia spune că Dragobetele ar fi fost transformat de Maica Precista în  buruiana numită Năvalnic, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

Alte legende spun că Dragobetele ar fi fost chiar fiul Babei Dochia şi un fel de zeu al dragostei şi al bunei dispoziţii, identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, sau cu Eros, din mitologia greacă.

(w500) Porumbei

Obiceiuri şi credinţe populare de Dragobete

În această zi, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: Dragobetele sărută fetele.

Potrivit tradiţiei, fetele şi băieţii se îmbrăcau de sărbătoare şi porneau pe lunci şi prin păduri, cântând şi căutând primele flori de primăvară, ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le păstrau lângă icoane până la Sânziene, când le aruncau în apele râurilor. Culesul florilor continua cu jocul numit zburătorit, când fetele porneau în fugă către sat şi băieţii încercau să le prindă şi să le sărute, iar dacă fata se lăsa sărutată de băiatul care îi era drag, ea se considera logodită.

Dacă vremea nu era frumoasă, tinerii se adunau la o casă pentru a face o petrecere cu mâncare şi băutură, fiindcă se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului.

De multe ori, băieţii plecau cântând şi chiuind spre satele vecine, se întâlneau cu fete şi făceau hore, se sărutau şi se îmbrăţişau şi era începutul iubiriilor şi al logodnelor, care urmau să fie anunţate familiilor şi întregului sat, până la sfârşitul zilei. Părinţii puteau să fie mulţumiţi sau nemulţumiţi de ceea ce aflau despre aceste logodne, însă declararea publică a iubirii tinerilor era respectată. Şi comunitatea era interesată de logodnele care se legau de Dragobete, pentru a şti la ce nunţi urmau să meargă în toamnă.

(w500) Ghiocei

Tinerele necăsătorite strângeau apa din zăpada netopită sau de pe florile de fragi şi o păstrau cu mare grijă pentru că se spunea că e „născută din surâsul zânelor”, avea proprietăţi magice şi putea face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase.

În unele sate, în ajun, tinerele curioase să îşi afle ursitul îşi puneau busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

În această zi, băieţii şi fetele aveau datoria de a se veseli pentru a avea parte de iubire întreg anul, iar ca iubirea să rămână vie, ei trebuiau să se sărute în această zi.

În unele zone, fetele obişnuiau să arunce farmece de urâciune împotriva rivalelor în iubire, iar în alte locuri flăcăii îşi atingeau braţele uşor crestate în forma unei cruci şi făceau jurământul de a fi pe viaţă fraţi de sânge.

Nu era voie să plângi în ziua de Dragobete, pentru că se spunea că lacrimile care curg de Dragobete sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. Bărbaţii nu aveau voie să necăjească femeile şi nici să se certe cu ele, căci altfel îi aşteptau o primăvară cu ghinion şi un an neprielnic.

Pentru a păstra tradiţia vechii sărbători a logodirii zburătoarelor, gospodinele dădeau mâncare bună, boabe de mei, orz, grâu ori secară, orătăniilor din curte sau păsărilor cerului şi, ca să nu se tulbure împerecherile, cel puţin de Dragobete, nu se tăiau păsări domestice şi nu se vânau păsări sălbatice.

 

(w500) Dragobete

În unele zone se scoteau din pământ rădăcini de spânz, căci se credea că doar cele scoase în ziua de Dragobete ar fi fost bune drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul şi treburile grele ale gospodăriei nu erau permise, în schimb curăţenia făcută în această zi era considerată că aducătoare de spor şi prospeţime.

Cei care ţineau Dragobetele şi respectau toate datinile erau binecuvântaţi în acel an, aveau parte de belşug şi erau feriţi de boli, iar cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.

Sursa:http://stiri.tvr.ro/pe-24-februarie-dragobetele-saruta-fetele_81415…

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

poate roua…

27 Ianuarie-Ziua Internaţională a Comemorării Victimelor Holocaustului

poate nouri îngreunați de-atâtea lacrimi

șiroaie varsă țărânei văduvite de sufletele mii
sunt cei duși în căutarea hăului din noi
ce rătăcesc nemărginirea metamorfozați în ploi
culcuș-etern ei vor clădi pentru cei morți în cei vii

poate clipa se-ntoarce în tăcerea-i mută

a gloanțelor ce șuieră prin noi
salutul ultimului cazon de pe redută
cu rost de petrecanie de neagră nuntă
țărâna înmuiată-€™n sânge mireasă-i soldatului căzut cu chipul în noroi

poate lutul primar se frânge

în mii și mii de schije ce dă contur eului din noi
prin pânza însăilată a vremii se țese iar cu sânge
și stele cad Pleiade când cerul plânge
plânge și cade peste noi
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

și poate…

poate roua ce-mi cade printre gene
se rostogolește-n palma mea
să fie gândul ce se scurge-n vreme
să fie timpul care se prelinge-n gând?

STelu Pop

din volumul de debut”Cine sunt eu?”- Editura Eikon-2016

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii

Iarna troienitelor iubiri 1… Iubire în alb și negru

                                                        

poate…

poate fulgul de nea ce-mi cade printre gene

e strop din roua toamnei pierdut în dalbele troiene

și poate…

poate fulgul de nea ce-mi picură din gene

se rostogolește-n palma mea râzând

sa fie timpul preschimbat în vreme,

sa fie visul care se prelinge-n gând…?

cândva… aici

cândva… aici, Soarele s-a oprit,

izvorând din pământ,

cândva… aici, Îngerii s-au iubit,

s-au iubit, și apoi au plâns…

din lacrimile lor au răsărit stele curgând,

şi timpul s-a oprit în loc, cufundat în gând,

mai apoi,

stelele s-au transformat în fulgi de nea,

rând pe rând,

iar îngerii în suflete de dor,

   în suflete de dor plângând. 

iubire în alb și negru

când iubirea se transformă în uitare

și gândurile

gândurile vor să zboare

să zboare pe fereastra casei deschisă în vreme

privește în alb și negru

privește iubirea răpusă de gând

de gândul ce nu se uită nicicând

fii gândul meu de acum

fii gândul ferestrei deschise în vreme

privește timpul în alb și negru

și lasă iubirea să ningă în noi a tăcere

fii tu gândul cel dintâi

fii tu cea de dincolo de vreme…

STelu Pop

din volumul de debut-Cine sunt eu?-editura Eikon-2016

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu